Constiinta unui Liberal de Stanga: Fara solutii

Nu este pentru prima oara cand spun asta, in ultima vreme: imi este tot mai greu sa scriu despre realitatile Romaniei. Nu pentru ca ele nu ar fi grave, si nu ar merita atentie, ci pentru ca lucrurile s-au degradat in asa hal, incat o discutie despre probleme si solutii a devenit imposibila. Spatiul public este dominat de teama, de ura, de intoleranta, de tot felul de fanatisme. Toata lumea se lupta cu toata lumea. Tara si-a pierdut busola, oamenii nu mai cred in nimic, institutii, valori morale, etice, politice si religioase, toate sunt puse in discutie, contestate, dar nimic nu este propus drept alternativa.
Evident, nu lipsesc pescuitorii in ape tulburi, care o duc bine, mersi! Asta in detrimentul romanilor. Care, ocupati cu supravietuirea, nu mai au niciun interes sa se implice in viata cetatii. Recentele proteste, legate de proiectul Rosia Montana si de gazele de sist, nu anunta nasterea unei noi Societati Civile, cum aveam naivitatea sa cred la inceputul anului 2012. Din pacate ele sunt doar cantecul de lebada al celei vechi, fata ei urata, nedemocratica, totalitara. Alternativa nu se vede nici la acest capitol.
Inainte de a da vina pe politic, poate ne gandim la responsabilitatea fiecaruia dintre noi, cand ne intrebam cum am ajuns aici. Stiu, e greu sa admiti ca ai gresit. Dar daca n-o facem, lucrurile vor merge din rau in mai rau. Deocamdata nu se vede nimic promitator in directiua asta. Cautarea de tapi ispasitori este de-a dreptul frenetica, si la ea participam cu totii. Cand e vorba de cautat solutii e pustiu si rece! Si nici nu sunt semne ca lucrurile se vor schimba curand.
Concluzii nu trag, pentru ca nu e nimic de concluzionat.